Placenta previa
Placenta este un organ care se formeaza temporar in interiorul uterului pentru a realiza schimbul de substante dintre mama si fat. Ea este "prinsa" de peretele uterului si se leaga de fat prin cordonul ombilical. Placenta transporta de la mama catre fat oxigenul si substantele nutritive, iar de la fat catre mama transporta rezidurile.
De obicei, placenta se formeaza deasupra cervixului, insa, intr-un caz din 200, placenta este inserata foarte jos, acoperind colul uterin. In momentul nasterii, colul uterin se dilateaza, permitand fatului sa paraseasca uterul si sa junga in vagin. La femeile cu placenta previa, placenta se afla in partea inferioara a uterului, acoperind colul, asa incat fatul nu mai poate trece prin el.
Placenta poate acoperi cervixul in totalitate si atunci vorbim de placenta previa totala, sau il poate acoperi numai partial, deci avem de a face cu o placenta previa partiala. Termenul de previa vine din limba latina, unde insemna "in fata", deci placenta previa ar insemna ca placenta precede fatul.
Inca nu se cunosc cauzele exacte ale acestei anomalii a placentei, insa au fost identificati cativa factori de risc:
- Inserarea joasa a ovulului fertilizat
- Anomalii ale mucoasei uterine
- Cicatrici ale mucoasei uterine aparute din cauza unor infectii sau interventii medicale.
- Sarcina multipla
- Numarul mare de sarcini. La femeile care au avut mai mult de trei sarcini riscul creste la 1 la 20.
- Consumul de droguri sau tutun in timpul sarcinii.
- Varsta inaintata a mamei
Sangerarea are loc pentru ca, pe masura ce fatul creste, partea inferioara a uterului se subtiaza si se mareste pentru a face loc fatului. Daca placenta este atasata de aceasta parte inferioara a uterului, subtierea si marirea lui face ca placenta sa se desprinda de peretele uterin.
Posibilele complicatii ale unei placenta previa nediagnosticate la timp includ: pierderea unei cantitati mari de sange la mama si fat, soc hemoragic, incetarea alimentarii cu oxigen a fatului, nastere prematura. In unele cazuri medicul va trebui sa indeparteze uterul daca placenta nu se desprinde.
Nu trebuie insa sa-ti faci griji daca afectiunea a fost descoperita la timp. Medicul va decide tratamentul care trebuie urmat in functie de pozitia placentei, pozitia si starea de sanatate a fatului, varsta gestationala si starea de sanatate a mamei.
De obicei se recomanda repaus la pat si se interzic activitatile care ar utea provoca contractii uterine, iar orice medic ginecolog cu care mama intra in contact va trebui anuntat ca exista o placenta previa, pentru ca un tuseu vaginal poate provoca hemoragie. In cazuri mai grave, medicul va recomanda spitalizarea pentru ca atat mama cat si fatul sa se afle in permanenta sub observatia sa.
Cele mai multe cazuri de placenta previa diagnosticate pana in 20 de saptamani se rezolva de la sine. Pe masura ce uterul se mareste, placenta urca ocupandu-si pozitia normala. Daca acest lucru nu se intampla, nasterea va avea loc prin cezariana, pentru ca nasterea vaginala este foarte riscanta, existand posibilitatea producerii unor hemoragii puternice.
Placenta accreta
Placenta - puntea de legatura prin care se fac schimburile de substante intre mama si fat - este, in mod normal, atasata de peretele uterin. Corionul, invelisul exterior al placentei formeaza mici proiectii microscopice, de forma unor degete, numite vilozitati coriale. Acestea sunt responsabile cu fixarea placentei in peretele uterin.Exista cazuri foarte rare (unul la 2500 de sarcini) in care vilozitatile coriale patrund prea adanc in peretele uterin. Pentru a denumi aceasta afectiune se foloseste termenul general de placenta accreta care acopera trei afectiuni de gravitate diferita.
Placenta accreta (75% din cazuri) apare atunci cand vilozitatile coriale se ataseaza prea adanc in peretele uterului si ajung la miometru.
Placenta increta (20% din cazuri) apare cand vilozitatile patrund adanc in peretele uterin, invadand miometrul, muschiul uterului.
Placenta percreta, cea mai rara (5% din cazuri) si cea mai grava dintre cele trei afectiuni, apare atunci cand vilozitatile ajung pana la peritoneu, membrana care acopera uterul la exterior, sau chiar pana la alte organe din cavitatea abdominala, de exemplu rectul sau vezica urinara.
Cauzele exacte ale placenta accreta nu se cunosc, insa aceasta afectiune a fost legata de nasterile anterioare prin cezarina si de placenta previa. Se pare ca 10% din femeile care sufera de placenta previa, vor suferi si de placenta accreta.
O nastere prin cezariana mareste mult riscul de placenta accreta la urmatoarea sarcina, mai ales daca placenta se insereaza exact pe locul unde s-a facut taietura pentru cezariana. De altfel, aceasta afectiune apare destul de des in zilele noastre, tocmai pentru ca multe femei aleg nasterea prin cezariana.
Placenta accreta pare a fi legata si de un endometru prea subtire, varsta inaintata a mamei, sarcini multiple sau interventii aspura uterului, precum avortul prin chiuretaj. In cazuri foarte rare placenta accreta poate exista si fara vreun motiv apparent, la femei aflate la prima sarcina, care nu sufera de placenta previa si care nu prezinta cicatrici pe uter.
Din pacate, mama nu poate face nimic pentru a preveni aceasta afectiune, si nici medicul nu poate face mare lucru chiar daca banuieste ca ar putea exista o placenta accreta. De obicei va recomanda repaus la pat si va monitoriza sarcina, asa incat aceasta sa fie dusa cat mai aproape de termen, pentru ca unul din efectele placentei accreta este nasterea prematura.
De obicei, placenta accreta este aproape imposibil de diagnosticat pentru ca la ecografie nu se poate vedea cat de adanc sunt implantate vilozitatile coriale. Foarte rar este observata placenta accreta inainte de nastere, iar daca este observata, pacienta poate fi declarata doar suspecta de placenta accreta pentru ca un diagnostic sigur nu se poate pune.
Pot aparea sangerari vaginale in timpul celui de-al treilea trimestru de sarcina, dar de obicei, acestea sunt puse pe seama placentei previa. Exista posibilitatea ca placenta accreta sa fie diagnosticata prin ecografie transvaginala.
Gravitatea acestei anomalii a placentei consta in faptul ca placenta nu se poate desprinde de la sine de peretele uterin, iar la incercarea medicului de a o desprinde pot aparea hemoragii grave. In jumatate din cazuri este nevoie de transfuzii, iar uneori singura modalitate de a salva viata mamei este histerectomia.
Placenta abruption
In timpul unei sarcini normale placenta este atasata de peretele uterin si abia dupa ce fatul a parasit uterul mamei se desprinde pentru a putea fi eliminata.Insa in unele cazuri, din fericire destul de rare, placenta se desprinde inainte de nastere, de obicei in al treilea trimestru, ducand la ceea ce medicii numesc placenta abruptio sau desprindere de placenta. Desprinderea poate fi totala sau partiala, dar pentru ca placenta este cea care transporta oxigenul catre fat, in ambele cazuri desprinderea ei pune in pericol viata acestuia.
Deocamdata medicii nu au reusit sa inteleaga pe deplin ce provoaca desprinderea placentei, dar s-a observat ca aceasta apare cel mai des la femei cu tensiune arteriala crescuta (cronica sau indusa de sarcina), boli de inima sau diabet, la fumatoare si femei care consuma alcool.
Varsta inaintata a mamei, sarcina multipla si o desprindere de placenta la o sarcina anterioara pot constitui factori de risc. De asemenea, placenta se poate desprinde daca s-a inserat pe locul unei cicatrici a uterului. Placenta abruptio poate avea si cauze exterioare, precum o lovitura suferita de mama (in cazul unei cazaturi sau accident de masina)
Din pacate, mama nu poate face nimic pentru a preveni sau impiedica desprinderea placentei, dar poate sa elimine factorii de risc: tensiunea mare, tutunul, acloolul, drogurile, si sa se prezinte la doctor de fiecare data cand banuieste ca fatul ar putea fi in pericol.
Simptomul cel mai des intalnit este sangerarea vaginala, care poate fi usoara sau abundenta, in functie de gravitatea desprinderi. Sangele poate fi rosu inchis sau rosu aprins, in functie de locul in care s-a produs desprinderea.
De asemenea, mama va simti dureri abdominale, contractii uterine, iar uterul va fi sensibil si dureros. Daca se desprinde mai mult de jumatate din placenta sangerarea va fi abundenta, se va accelera ritmul batailor inimii la mama si se va observa o schimbare in miscarile fatului. Medicul va observa si o schimbare in ritmul cardiac al fatului.
Uneori sangele se strange in locul dintre placenta si peretele uterin, deci este posibil ca mama sa nu observe nicio sangerare. De aceea este important sa mergi la medic daca ai celelalte simptome: crampe sau contractii, dureri de spate, modificari ale miscarilor fatului.
Controlul medical consta in evaluarea contractiilor si a felului in care fatul raspunde la aceastea. Se poate face si o ecografie. Totusi, numai jumatate din cazurile de placenta abruptio se pot diagnostica astfel. Unele cazuri sunt diagnosticate abia dupa ce nasterea incepe, sau chiar dupa nastere.
Daca desprinderea placentei este usoara medicul va recomanda repausul la pat pentru a opri sangerarea, iar in cateva zile mama va putea sa-si reia activitatile obisnuite.
Daca desprinderea este moderata mama va trebui sa ramana in spital pentru ca medicul sa poate monitoriza starea ei si a fatului. Daca s-a pierdut mult sange se va face o transfuzie. Vor fi monitorizate atent bataile inimii fatului, iar daca apar probleme medicul poate provoca nasterea.
Desprinderea totala a placentei este o urgenta medicala. De obicei doctorul va face o cezariana daca se constata ca fatul este in pericol. In cazuri foarte rare, placenta abruptio duce la moartea fatului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu